Evanghelia după Sfântul Ioan

Învierea lui Lazăr

Capitolul 11

Sinedriul îl condamnă pe Isus la moarte
(Mt 26,1-5; Mc 14,1-2; Lc 22,1-2)
    ⁴⁵ Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el, au crezut în el. ⁴⁶ Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. ⁴⁷ Așadar, arhiereii și fariseii au convocat Sinedriul și au spus: "Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? ⁴⁸ Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el; vor veni romanii și vor distruge și sanctuarul ^g nostru și națiunea".
     ⁴⁹ Unul dintre ei, Caiafa ^h, care era marele preot în anul acela, le-a zis: "Voi nu știți nimic, ⁵⁰ nici nu înțelegeți că este mai bine pentru voi ⁱ ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară întreaga națiune". ⁵¹ Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profetizat ^j că Isus trebuia să moară pentru popor. ⁵² Și nu numai pentru popor, ci și pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu. ⁵³ Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă.
     ⁵⁴ De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim ^k și a rămas acolo împreună cu discipolii.
     ⁵⁵ Era aproape Paștele iudeilor și mulți ^l din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paști, ca să se purifice ^m. ⁵⁶ Îl căutau pe Isus și spuneau unii către alții, în timp ce stăteau în templu: "Ce credeți, oare să nu vină la sărbătoare?"

 

Note de subsol

---

^g Termenul grec topos este referit la ebraicul makom şi reprezintă sanctuarul (Ex 15,17; 1Rg 1,18), iar prin extensiune, templul.
^h După Iosif Flaviu, Caiafa este marele preot care îi urmează lui Simeon în anul 18 d.C. şi este înlocuit de Ionatan în anul 36 d.C., sub presiunea legatului roman al Siriei, Vitellius. Specificarea lui Ioan că era mare preot "în anul acela" nu înseamnă că marele preot se alegea anual.
ⁱ Unele manuscrise au: pentru noi, iar altele omit ambele variante.
^j Nu este atestată, în tradiţia biblică şi în ambientul iudaic, o funcţie profetică pentru marele preot. Faptul că marele preot poartă la el urim şi tumim (Ex 20,30; Lev 18,18 etc.), pentru a-l consulta pe Dumnezeu, nu echivalează propriu-zis cu profeţia. Carisma profetică îi este atribuită lui Caiafa doar pentru coincidenţa că este în funcţia de mare preot în anul acela special al morţii lui Cristos.
^k Localitate greu de identificat. Cel mai probabil este actualul sat Et-Taiybeh, la 20 km nord-est de Ierusalim, lângă pustiul Iudeii. Această localitate mai este menţionată în VT (Ios 18,23; 2Sam 13,23; 1Mac 11,34).
^l Numărul pelerinilor cu ocazia Paştelui varia între 85.000-125.000. Iosif Flaviu, după un calcul al lui Cestius în anul 60 d.C., vorbeşte de 2.500.000 de participanţi.
^m Pentru a putea participa la sărbătoarea Paştelui şi a putea intra în incinta sfântă a templului, iudeii trebuiau să fie puri din punct de vedere ritual (Num 9,6-13). Cu o săptămână înainte de sărbătoare, evreii care doreau să se purifice se prezentau la Ierusalim, evitând astfel contaminările şi contactul cu păgânii. De fapt, mulţi evrei cădeau în impuritatea rituală pentru că locuiau în ţinuturile păgânilor (neevreilor), ori aveau legături comerciale cu cei de altă naţiune.